Un roman despre un regulament. Și despre noi.
O carte care pornește de la un document administrativ și ajunge la întrebarea pe care o pun în fiecare dosar: cine a scris regula și pentru cine?
DEMOAcest articol face parte din conținutul demonstrativ. Faptele, numerele de dosar, datele și soluțiile nu sunt reale.
Cuprins · 3 secțiuni
Recunosc: am cumpărat cartea pentru titlu. Un roman care se numește Regulamentul de ordine interioară e fie o glumă foarte bună, fie o carte pe care o citești din obligație profesională. E o glumă foarte bună, dar nu doar atât.
Despre ce este
Acțiunea se petrece într-o clădire de birouri în care un regulament intern, scris de nimeni nu mai știe cine, decide totul: cine are voie pe scara din spate, la ce oră se sting luminile, cine are dreptul la o fereastră. Personajul principal, o funcționară cu memorie foarte bună, încearcă să afle cine l-a scris.
Nu e o carte despre birocrație. E o carte despre ce se întâmplă când o regulă rămâne fără autor.
Ce am subliniat
Pasajul în care personajul cere „versiunea inițială” a regulamentului și primește trei, toate semnate, toate diferite. Am zâmbit. Apoi mi-am amintit de un dosar.
Cui aș da-o mai departe
Oricui a completat vreodată un formular fără să înțeleagă de ce. Și, mai ales, celor care scriu formulare.
Text demonstrativ: cartea, autoarea și editura sunt fictive. Articolul arată cum se afișează o recenzie în Jurnal.
Ai observat ceva?
Jurnalul nu are comentarii publice. O eroare sau o sursă în plus ajung direct la echipă și sunt verificate.