Consultarea publică de 48 de ore

Există o glumă veche printre avocații care lucrează cu administrația: consultarea publică este perioada în care autoritatea așteaptă să treacă termenul. În cazul Regulamentului pentru terase, gluma a fost luată foarte în serios.

Cronologia, oră cu oră

• Marți, 29 iulie — apare anunțul pe site. Atașat: proiectul de hotărâre.
• Miercuri, 30 iulie, ora 16:00 — expiră termenul pentru propuneri.
• Joi, 31 iulie, ora 10:00 — consiliul adoptă regulamentul.

Hotărârea menționează, în preambul, că „nu au fost primite propuneri în termenul stabilit”. Nu am niciun motiv să mă îndoiesc. Ar fi fost surprinzător să fie primite.

Ce spune regula

Legea transparenței decizionale nu cere ca autoritatea să fie de acord cu propunerile primite. Nu cere nici măcar să fie multe. Cere două lucruri simple: un termen minim în care oamenii să afle că se pregătește o regulă și un set minim de documente care să le permită să înțeleagă de ce.

Termenul și documentele nu sunt birocrație. Sunt diferența dintre o regulă adoptată pentru oameni și una adoptată în lipsa lor.

Urgența, argumentul serios

Autoritatea poate spune — și probabil va spune — că era urgent. Vara, trotuarele ocupate de terase împing pietonii pe carosabil. Plângerile erau reale. Operatorii fuseseră consultați informal.

Toate acestea pot fi adevărate. Legea prevede însă o procedură pentru situațiile urgente, cu motivarea urgenței. Iar discuțiile informale cu o parte dintre cei interesați nu înlocuiesc consultarea tuturor — mai ales a celor care nu sunt operatori: locuitori, angajați, pietoni.

Ce am făcut

Am depus plângerea prealabilă. Am deschis Dosarul 024. Și, pentru că întrebarea privește sute de oameni, nu doar un avocat enervat, am pornit o petiție în ISVORUL. Nu cere un anumit regulament. Cere doar ca regula să fie respectată.