ByThe Law

Încearcă

Poți căuta un dosar, o instituție, un număr de act sau de dosar, o lege, un articol sau o temă. Diacriticele sunt opționale.

Opinie

Incompetență, obrăznicie și nerușinare la Primăria Capitalei

Când două inginere încearcă să explice justiției că o hotărâre judecătorească este imposibil de respectat. Adresa DMRU nr. 182060/28.10.2026, depusă la Curtea de Apel București, înlocuiește analiza juridică cu un procent de 93% pe care nu îl demonstrează.

Alexandru Dumitrescu9 min de citit

Tripleta de aur a Primariei Capitalei
Doua inginere si un jurist degeaba care ingroapa Primaria CapitaleiFoto: public
Cuprins · 7 secțiuni
  1. O hotărâre executorie și o adresă care o declară imposibil de executat
  2. „93%” și nicio demonstrație
  3. „Oricărei forme de executare”
  4. Articolul 3 din HCGMB nr. 106/2026, pe care DMRU nu îl discută
  5. Ce au înțeles semnatarele din știința dreptului
  6. Și Direcția Juridic?
  7. Dacă HCGMB nr. 106/2026 va fi anulată definitiv

O hotărâre executorie și o adresă care o declară imposibil de executat

Există momente în care incompetența administrativă atinge asemenea cote de absurd, încât devine dificil să mai distingi între neștiință, obraznicie și disprețul deliberat față de lege.

Un asemenea moment ne este oferit de Direcția Managementul Resurselor Umane (DMRU) din Primăria Municipiului București, prin adresa nr. 182060/28.10.2026, semnată de Geta Drăgoi, director executiv, și Daniela Tomescu, șef de serviciu, depusă la Curtea de Apel București în dosarul nr. 15019/3/2026.

Geta Dragoi
Geta Gragoi, inginera, sefa la DMRU si jurist ocazional in Primaria Capitalei
Daniela Tomescu
Daniela Tomescu, inginera, adjuncta la DMRU si jurist ocazional in Primaria Capitalei

În opinia mea, este o frondă adusă atât instanțelor de judecată, cât și ideii însăși de administrație publică.

Și nu exagerez.

La 5 iunie 2026, Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 5783, a suspendat executarea HCGMB nr. 106/02.04.2026, actul prin care fuseseră aprobate reorganizarea aparatului de specialitate al Primarului General, noua organigramă, noul stat de funcții și noul regulament de organizare și funcționare.

Au fost suspendate și Dispozițiile Primarului General nr. 591 și nr. 592/15.04.2026, împreună cu metodologiile de reorganizare, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea este executorie de drept, iar recursul nu îi suspendă executarea.

Lucrurile sunt suficient de clare pentru oricine este dispus să citească legea.

Numai că, la Primăria Capitalei, se pare că există o categorie aparte de funcționari pentru care hotărârile judecătorești sunt obligatorii doar atât timp cât nu deranjează planurile administrației.

Adresa a fost întocmită ca răspuns la o solicitare a Direcției Juridic și comunică „punctul nostru de vedere cu privire la efectele concrete ale suspendării executării”.

extras 1 din adresa dmru
Iata cum Directia Juridica, deficienta, cere opinia juridica a unei directii conduse de doua inginere

Nu s-au mai organizat examene de promovare. Nu s-au mai putut dispune exercitări temporare ale funcțiilor de conducere vacante.

Nu pot fi puse în aplicare prevederile Legii nr. 165/2026 privind transformarea unor funcții, iar analiza posturilor (termen 31.12.2026) și fișele de post standardizate (termen 01.01.2027) nu s-ar mai putea realiza.

Iar punerea în aplicare a Legii nr. 169/2026 ar presupune modificarea structurii Direcției Generale Urbanism.

Concluzia adresei este că „nu se justifică menținerea suspendării”.

Geta Drăgoi și Daniela Tomescu au descoperit, nici mai mult, nici mai puțin, că executarea hotărârii Tribunalului București produce dificultăți administrative.

„93%” și nicio demonstrație

O adevărată tragedie birocratică, prezentată printr-o înșiruire de afirmații care nu demonstrează de ce operațiunile enumerate ar fi imposibile în orice cadru organizatoric legal.

Termenele invocate de DMRU nu schimbă datele problemei: o obligație legală cu termen nu autorizează executarea unui act a cărui executare a fost suspendată de o instanță, iar adresa nu spune nici măcar în ce fel transformarea funcțiilor, analiza posturilor sau fișele de post ar depinde de organigrama suspendată.

Adresa se încheie cu afirmația pe care DMRU o consideră, se pare, decisivă:

„HCGMB 106/2026 a fost deja pusă în aplicare în proporție de 93% și revenirea la forma veche a organigramei este imposibilă.”

ineptii sustinute de doua inginere

Poftim?

De unde rezultă procentul de 93%? Care este metodologia de calcul? Care sunt operațiunile considerate finalizate? Care dintre ele produc efecte juridice continue? Câte au fost realizate înainte și câte după 5 iunie 2026? Unde sunt documentele care demonstrează imposibilitatea pretinsă?

În cele două pagini ale adresei, aceste explicații lipsesc.

Avem, în schimb, un procent aruncat din burtă și o concluzie categorică, formulată cu un aplomb proletar remarcabil. Iar cele două semnatare par să considere că simpla lor afirmație poate substitui atât analiza juridică, cât și obligația de respectare a unei hotărâri judecătorești.

În ce lege scrie că, dacă un act administrativ a fost executat în proporție de 93%, hotărârea judecătorească prin care se suspendă executarea lui nu mai trebuie respectată?

Există oare în Legea contenciosului administrativ o excepție pentru funcționarii care au lucrat prea mult la o reorganizare și acum le este greu să respecte hotărârea instanței?

Evident că nu.

Iar logica adresei ar goli de conținut suspendarea tocmai în privința autorităților care execută repede: cu cât aplicarea actului este mai avansată, cu atât controlul judecătoresc provizoriu ar deveni mai puțin eficient.

„Oricărei forme de executare”

Să citim împreună art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004:

„Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”

Observați exprimarea legiuitorului: oricărei forme de executare.

Nu doar a operațiunilor care îi convin doamnei Drăgoi. Nu doar a procedurilor pe care doamna Tomescu le consideră ușor de întrerupt. Nu doar a acelor măsuri pe care Primăria Capitalei acceptă, cu generozitate, să nu le mai aplice.

Oricărei forme de executare.

Este o regulă legală, nu o recomandare pe care DMRU o poate negocia cu instanța.

Iar organigrama, statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare nu sunt operațiuni care se consumă o singură dată. Ele stabilesc cum funcționează instituția în fiecare zi, de la aprobare încolo. Utilizarea lor curentă ca temei al organizării este, în sine, o formă de executare a actului suspendat.

Articolul 3 din HCGMB nr. 106/2026, pe care DMRU nu îl discută

Mai mult, HCGMB nr. 106/2026 conține o dispoziție pe care autoarele adresei par să o fi trecut cu vederea.

Art. 3 stabilește că, la intrarea în vigoare a noii hotărâri, HCGMB nr. 10/2018 și HCGMB nr. 52/2020, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile contrare își încetează aplicabilitatea. Cele două hotărâri reprezentau tocmai cadrul organizatoric anterior: organigrama, statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare.

Aici se află problema juridică pe care DMRU nu o discută deloc. Dispozitivul Sentinței nr. 5783/2026 suspendă executarea HCGMB nr. 106/2026, fără nicio excepție. Suspendarea privește întregul act, inclusiv art. 3, nu numai dispozițiile pe care administrația le consideră convenabil de suspendat.

În interpretarea noastră, autoritatea nu poate continua să invoce art. 3 al hotărârii suspendate ca temei actual pentru înlăturarea cadrului organizatoric anterior, în timp ce pretinde că restul hotărârii nu mai poate fi executat.

Consecința juridică pe care o susținem este necesitatea funcționării în cadrul organizatoric anterior, întemeiat pe HCGMB nr. 10/2018 și HCGMB nr. 52/2020, cu luarea măsurilor legale necesare pentru situațiile individuale deja constituite.

Desigur, întinderea efectelor suspendării asupra actelor individuale emise înainte de 5 iunie poate necesita o analiză distinctă. Nimeni nu pretinde că suspendarea echivalează cu anularea retroactivă a tuturor acestor acte. Dar distincția nu autorizează Primăria să continue, pentru viitor, utilizarea unei organigrame a cărei executare a fost suspendată.

Iar dacă s-ar admite, în ipoteza cea mai favorabilă Primăriei, că vechile hotărâri nu redevin automat aplicabile, răspunsul nu ar fi continuarea executării actului suspendat. Consiliul General își păstrează competența de a organiza aparatul de specialitate, cu respectarea consultării sindicale și a interdicției de a reedita același conținut (art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004). Imposibilitatea de a reproduce nelegal o reorganizare suspendată nu înseamnă imposibilitatea unei organizări conforme legii.

Or, tocmai aici adresa DMRU devine de-a dreptul uluitoare. Prin afirmația că revenirea la vechea organigramă ar fi imposibilă, autoritatea lasă să se înțeleagă că noua structură continuă să reprezinte realitatea organizatorică după care funcționează Primăria.

Dacă aceasta este situația efectivă, avem de-a face cu o problemă mult mai gravă decât dificultățile administrative invocate: continuarea aplicării unui cadru organizatoric suspendat printr-o hotărâre judecătorească executorie.

Iar dacă nu aceasta este situația, DMRU are obligația să explice concret ce organigramă, ce stat de funcții și ce ROF utilizează în prezent.

Nu prin procente fără documente justificative. Nu prin lamentații administrative. Nu prin afirmații despre imposibilitate.

Prin acte administrative și argumente juridice.

Ce au înțeles semnatarele din știința dreptului

Mă întreb, în aceste condiții, ce anume au înțeles cele două semnatare din știința dreptului.

Geta Drăgoi este, potrivit informațiilor privind pregătirea sa profesională, inginer constructor. Daniela Tomescu este absolventă a Institutului Politehnic București.

Nu am nimic împotriva inginerilor. Dimpotrivă, am tot respectul pentru această profesie. Dar una este să proiectezi și să calculezi structuri de rezistență și cu totul alta este să interpretezi efectele juridice ale suspendării unui act administrativ.

Iar când încerci să înlocuiești analiza juridică prin concluzii categorice, fără demonstrație, rezultatul este exact ceea ce vedem aici: incompetență juridică manifestată cu un aplomb de precupeață.

Este de-a dreptul fascinantă această categorie de funcționari care nu au rușine de propria neștiință și de neînțelegerea unor reguli elementare ale dreptului, dar au suficientă obrăznicie pentru a explica unei instanțe că executarea hotărârii sale este imposibilă.

Asemenea manifestări de necuviință profesională ar trebui să fie incompatibile cu exigențele unei funcții publice de conducere.

Problema nu este că semnatarele sunt femei sau inginere. Problema este că, într-un document oficial, își permit să substituie argumentele juridice prin afirmații de autoritate și printr-o pretinsă imposibilitate administrativă.

Hotărârile judecătorești nu sunt facultative, indiferent câtă importanță își atribuie funcționarul care trebuie să le respecte.

Și Direcția Juridic?

Și ajungem la o altă întrebare, cel puțin la fel de importantă.

Cam cât drept știe domnul Adrian Iordache, directorul Direcției Juridice din Primăria Municipiului București?

Adresa DMRU a fost emisă ca răspuns la solicitarea Direcției Juridic și a ajuns, prin reprezentanții convenționali ai Municipiului București și ai Primarului General, la dosarul de recurs aflat pe rolul Curții de Apel București.

A verificat cineva din Direcția Juridic argumentele acestui document? A explicat cineva diferența dintre suspendare și anulare? A analizat cineva efectele art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 asupra întregii HCGMB nr. 106/2026? A cerut cineva dovezi pentru procentul de 93%? A întrebat cineva în baza cărei norme juridice ar putea imposibilitatea administrativă invocată de DMRU să neutralizeze o hotărâre judecătorească executorie?

Și, mai ales, care este poziția juridică efectiv asumată de domnul Iordache în privința obligației Primăriei de a respecta suspendarea?

Pentru că Direcția Juridic nu este o simplă cutie poștală prin care circulă nestingherite toate inepțiile elaborate în celelalte compartimente ale instituției. Este structura care ar trebui să asigure fundamentarea juridică a pozițiilor administrației și să semnaleze conducerii limitele impuse de lege.

Iar dacă filtrul juridic nu funcționează, ajungem la situația absurdă în care o adresă despre dificultățile de promovare și despre imposibilitatea revenirii la o organigramă este depusă într-un proces în care instanța trebuie să verifice legalitatea unei hotărâri de suspendare.

Ca și cum un complet de judecată ar trebui să se lase impresionat de faptul că administrației îi este greu să execute ceea ce legea îi impune.

Cu adevărat remarcabilă această concepție despre statul de drept!

Dacă HCGMB nr. 106/2026 va fi anulată definitiv

Am o ultimă întrebare pentru doamnele Drăgoi și Tomescu, pentru experta Vasilica Constantin și pentru conducerea juridică a Primăriei Capitalei.

Dacă instanța va anula definitiv HCGMB nr. 106/2026, ce veți face?

Veți declara că anularea este imposibil de executat? Veți informa instanța că reorganizarea a fost implementată în proporție de 100%, astfel încât legalitatea nu mai poate fi restabilită? Veți susține că instanțele nu ar trebui să anuleze acte administrative deoarece administrației îi este prea greu să suporte consecințele?

Veți închide Primăria Capitalei? Veți pune lacătul pe ușă și veți anunța bucureștenii că instituția nu mai poate funcționa pentru că o instanță a îndrăznit să aplice legea?

Aceasta este absurditatea ultimă a argumentației DMRU.

O autoritate publică nu poate transforma propria conduită administrativă într-un obstacol în calea executării unei hotărâri judecătorești. Nu poate invoca dificultățile produse de reorganizarea pe care a promovat-o pentru a obține, în fapt, lipsirea suspendării de efecte. Și nu poate cere respect pentru administrație în timp ce tratează respectarea legii drept o problemă de comoditate instituțională.

Ceea ce vedem aici nu este doar o demonstrație de incompetență juridică. Este o manifestare de aroganță administrativă, în care obrăznicia și aplombul proletar sunt prezentate drept argumente, iar dificultățile birocratice sunt invocate împotriva autorității unei hotărâri judecătorești.

Într-o administrație normală, asemenea susțineri ar trebui să provoace o verificare serioasă a modului în care sunt elaborate, asumate și transmise punctele de vedere oficiale. La Primăria Capitalei, ele ajung în dosarele instanțelor de judecată.

Vă spun eu cum se numește o asemenea conduită: NERUȘINARE.

Ai observat ceva?

Jurnalul nu are comentarii publice. O eroare sau o sursă în plus ajung direct la echipă și sunt verificate.

Semnalează o eroare

O corectură confirmată apare ca notă editorială la finalul articolului.

Se încarcă...

Adaugă o sursă sau o informație

Se încarcă...

DistribuieFacebookWhatsApp

Mai citește

Opinie

Statuia, corbul și coroana. Cine are dreptul să fie rege?

Povestea imaginii care deschide BY THE LAW: o statuie cu un corb pe umăr, un oraș în jurul ei și, abia apoi, o coroană desenată ca într-un graffiti. Este și o mărturisire: identitatea vizuală a proiectului a fost realizată cu ajutorul AI.

· 6 min