ByThe Law

Încearcă

Poți căuta un dosar, o instituție, un număr de act sau de dosar, o lege, un articol sau o temă. Diacriticele sunt opționale.

Opinie

Statuia, corbul și coroana. Cine are dreptul să fie rege?

Povestea imaginii care deschide BY THE LAW: o statuie cu un corb pe umăr, un oraș în jurul ei și, abia apoi, o coroană desenată ca într-un graffiti. Este și o mărturisire: identitatea vizuală a proiectului a fost realizată cu ajutorul AI.

Alexandru Dumitrescu6 min de citit

Elementele de identitate vizuala ale BTL
By The Law - elemente ale identitatii vizuale; statuia, corbul, coroana, context urban
Cuprins · 4 secțiuni
  1. Orașul din jurul ei
  2. Abia apoi, coroana
  3. Cine are dreptul să încoroneze
  4. Cum s-a născut această identitate

Imaginea care deschide BY THE LAW începe cu o statuie. Este o figură clasică, construită cu gravitatea pe care o asociem de obicei cu ideea de ordine și de autoritate. Pe umărul ei stă un corb.

Corbul si statuia
Referință stilistică pentru bustul clasic din compoziție, nu identificarea certă a sculpturii.

Statuia este de marmură; corbul este viu. Prezența lui schimbă sensul întregii figuri: un monument care ar fi stat singur, în solemnitatea lui, are acum alături un martor.

Corbul are în cultura europeană o dublă reputație. Este pasărea prevestirilor, dar și a gândirii și a memoriei: în mitologia nordică, cei doi corbi ai lui Odin, Huginn și Muninn, purtau numele „gândirea” și „memoria”, zburau zilnic peste lume și se întorceau să-i spună lui Odin ce văzuseră. Pentru un proiect care își asumă formula „Puterea are reguli. Le verific.”, un corb pe umărul statuii este un observator potrivit: nu cere voie să privească și nu uită ce a văzut.

stautia si corbul
Statuia, corbul si orasul

Orașul din jurul ei

Statuia nu stă într-un spațiu neutru, ca într-un muzeu. Stă în oraș, iar orașul nu este un fundal. Este locul în care autoritatea se vede și se simte: în piață, pe stradă, în fața unei clădiri, în dosarul unei autorizații. Un primar, un consiliu, o direcție de urbanism își exercită puterea acolo unde trăiesc cei care o suportă sau o contestă.

De aceea contextul urban a contat pentru mine la fel de mult ca figura însăși. Un monument izolat pe un fundal neutru ar fi vorbit despre autoritate în general. Un monument în oraș vorbește despre autoritatea pe care o întâlnește oricare dintre noi într-o zi obișnuită, cea care trebuie să se justifice în fața celor care trec pe lângă ea.

Orașul are și un limbaj propriu prin care răspunde monumentelor: zidul scris, desenat, marcat de oricine trece. Din acest limbaj vine ultimul element al imaginii.

Abia apoi, coroana

Deasupra capului statuii plutește o coroană aurie, desenată din câteva linii aparent neglijente.

Nu este o coroană heraldică, simetrică și solemnă, dintre cele care împodobesc stemele familiilor regale sau frontispiciile instituțiilor. Este mai degrabă un graffiti. Un gest spontan, aproape insolent, prin care cineva a intervenit asupra unui simbol al autorității.

Coroana din imagine trimite la Jean-Michel Basquiat (1960–1988), artistul american care a transformat coroana stilizată într-unul dintre cele mai puternice semne ale artei contemporane.

Pez Dispenser
Pez Dispenser, 1984, Jean-Michel Basquiat

Basquiat provenea din universul artei stradale newyorkeze și a construit un limbaj vizual în care cuvintele, semnele, anatomia, istoria, muzica și simbolurile puterii coexistau într-o dezordine doar aparentă. Coroana lui, desenată frecvent cu trei vârfuri, era mai mult decât un element decorativ. Era o intervenție asupra însăși ideii de autoritate.

Într-o lume în care prestigiul, rangul și recunoașterea erau distribuite potrivit unor ierarhii sociale și culturale, Basquiat își încorona propriile personaje: muzicieni de jazz, boxeri, artiști și figuri istorice de culoare, cărora cultura dominantă nu le acordase întotdeauna locul meritat.

Nu aștepta ca instituțiile să le recunoască valoarea. Le desena el coroana.

Gestul avea o forță subversivă considerabilă: dacă demnitatea nu depinde de recunoașterea oficială, atunci nici autoritatea nu poate pretinde respect doar pentru că poartă însemnele puterii.

Basquiat nu ridiculiza pur și simplu ideea de regalitate. O recupera, o redistribuia și, în același timp, expunea fragilitatea celor care pretindeau că o dețin exclusiv. Coroana putea fi semnul gloriei, dar și al martiriului. Al recunoașterii, dar și al vulnerabilității. Al puterii, dar și al caracterului ei trecător.

Cine are dreptul să încoroneze

Aceasta este dimensiunea care mă interesează pentru BY THE LAW.

Coroana este așezată deasupra statuii, care reprezintă un ideal de ordine și autoritate. Dar nu este sculptată în marmură. Nu face parte din monument. A fost adăugată ulterior, printr-o intervenție liberă, aproape provocatoare.

Cine a pus-o acolo? Și, mai ales, cine are dreptul să încoroneze?

Într-o societate democratică, autoritatea nu este o însușire personală și nici un privilegiu ereditar. Este conferită, limitată și condiționată de reguli. Funcția publică nu transformă titularul ei într-un personaj superior celorlalți cetățeni, nu îi conferă infailibilitate și nu îl exonerează de obligația de a-și justifica deciziile.

Un primar nu devine proprietarul orașului. Un ministru nu devine proprietarul ministerului. Un director nu devine proprietarul instituției.

Iar cetățeanul care le cere să respecte legea nu săvârșește un act de insubordonare.

Își exercită un drept.

Pentru mine, distincția dintre funcție și persoană nu este un principiu abstract. În fiecare act administrativ pe care îl citesc caut același lucru: temeiul. Cine îl emite trebuie să arate de unde își trage competența și de ce decide într-un fel și nu într-altul. Însemnele nu țin loc de temei.

Din această perspectivă, coroana lui Basquiat devine pentru BY THE LAW o formă de ironie la adresa autorității care își confundă funcția cu propria măreție.

Este și un avertisment împotriva tentației inverse: aceea de a transforma contestatarul autorității într-un nou personaj infailibil. Nici cel care critică puterea nu merită automat o coroană. Valoarea unui argument nu depinde de cine îl formulează, ci de capacitatea lui de a rezista verificării.

Poate tocmai de aceea îmi place această coroană desenată atât de simplu.

Câteva linii sunt suficiente pentru a încorona o statuie.

Dar nici toate coroanele din lume nu sunt suficiente pentru a transforma o decizie nelegală într-una legală.

avocat in mijlocul compozitiei
Eu in mijlocul compozitiei facute cu AI

Cum s-a născut această identitate

Mai rămâne să spun cum a apărut imaginea, pentru că explicația face parte din ea. Identitatea vizuală a BY THE LAW a fost realizată cu ajutorul inteligenței artificiale. Nu o ascund și nu o prezint ca pe o curiozitate tehnologică, mai ales într-un text despre cine trebuie să-și justifice autoritatea.

Limbajul vizual al dreptului este, în cea mai mare parte, deja ocupat. Balanța, Themis cu ochii legați, coloanele tribunalelor, albastrul închis și auriul cabinetelor de avocatură spun „drept” dintr-o privire, tocmai pentru că au fost repetate de nenumărate ori. Eu aveam altceva de spus, într-un ton pe care nu îl găseam în niciunul dintre ele: serios în fond, jucăuș în formă.

Ce voiam să spun nu încăpea într-un repertoriu existent. Trebuia construit din elemente care, de obicei, nu stau împreună: o statuie clasică, un corb cu o lungă istorie simbolică, un decor urban, un graffiti venit dintr-o cu totul altă cultură. Nu vin din zona designului. Am explicat AI-ului ce este proiectul, cui i se adresează, ce susține și ce refuză, apoi am lucrat pe variantele care veneau înapoi, respingând ce era previzibil și păstrând ce rezista. Eu am stabilit ce trebuie să spună imaginea; instrumentul a propus felurile în care s-ar putea vedea.

Aceasta este, în experiența mea, utilitatea concretă a AI-ului: ajută un proiect să-și exprime și să-și individualizeze elementele identitare. Există un test simplu: poate imaginea să susțină un articol? O siglă generică nu poate. Despre o statuie cu un corb pe umăr, într-un oraș, sub o coroană de graffiti, se poate scrie despre putere, memorie și legitimitate, pentru că imaginea conține o teză. Iar rezultatul trebuie verificat ca orice argument, indiferent cine l-a produs.

Nu cred că ne folosește teama de astfel de instrumente. Ne folosește controlul: să știm ce cerem, să judecăm ce primim și să spunem deschis ce am folosit. Cultura fiecăruia dintre noi este un ansamblu eclectic de surse care rareori stau împreună: ceva clasic, ceva popular, ceva citit, ceva văzut pe un zid. O construcție care ne reprezintă nu are de ce să semene cu un șablon, iar AI-ul poate ajuta la aducerea acestor surse în același cadru, astfel încât ansamblul să reflecte o personalitate și o cultură anume. Ce păstrăm, ce excludem și ce asumăm în fața altora rămâne, însă, al nostru.

Ai observat ceva?

Jurnalul nu are comentarii publice. O eroare sau o sursă în plus ajung direct la echipă și sunt verificate.

Semnalează o eroare

O corectură confirmată apare ca notă editorială la finalul articolului.

Se încarcă...

Adaugă o sursă sau o informație

Se încarcă...

DistribuieFacebookWhatsApp

Mai citește

Opinie

Incompetență, obrăznicie și nerușinare la Primăria Capitalei

Când două inginere încearcă să explice justiției că o hotărâre judecătorească este imposibil de respectat. Adresa DMRU nr. 182060/28.10.2026, depusă la Curtea de Apel București, înlocuiește analiza juridică cu un procent de 93% pe care nu îl demonstrează.

· 9 min