De la Regele Mihai I la Calea Victoriei: Bulevardul Regina Maria a României

Mergând din Piața Presei Libere spre centrul Bucureștiului, numele străzilor ar putea fi citite ca o frază: Bulevardul Regele Mihai I al României, Arcul de Triumf, un bulevard al Reginei Maria, Piața Victoriei, Calea Victoriei. Rege, arc, regină, victorie. Sensul se rupe într-un singur loc, tronsonul dintre Arc și Piața Victoriei, care poartă numele lui Pavel Kiseleff, administratorul rus al Principatelor în vremea ocupației. Inițiativa lansată de By The Law propune ca fraza să fie încheiată, fără ca vreun nume să iasă din oraș.

Logica axei nu e decorativă. Regele Mihai I, al cărui nume îl poartă din 2017 bulevardul de dinaintea Arcului, a fost nepotul Reginei Maria. Arcul de Triumf a fost gândit în 1922, în contextul încoronării de la Alba Iulia a lui Ferdinand și a Mariei, iar la inaugurarea lui în forma de piatră, la 1 decembrie 1936, au fost prezenți regele Carol al II-lea, regina Maria și Mihai, moștenitorul Coroanei. Calea Victoriei poartă din 8 octombrie 1878 numele victoriei din Războiul de Independență, iar în acel an armata a defilat pe aceeași axă, pe sub un arc provizoriu. Legătura Reginei Maria cu Arcul este documentată; prelungirea numelui ei până în Piața Victoriei este un argument de logică toponimică, nu o pretenție istorică despre șosea.

Nu e o întrecere între personalități, dar Regina Maria nu e un nume oarecare. Născută în Marea Britanie, în 1875, și-a legat viața de România: în 1917, la Iași, a stat lângă răniți și bolnavii de tifos; în 1919 a mers la Paris, într-o misiune neoficială, în sprijinul delegației române la Conferința de Pace; la 15 octombrie 1922 a fost încoronată la Alba Iulia ca regină a României întregite. Cât a cântărit prezența ei în negocieri rămâne o discuție între istorici; că și-a pus numele în slujba unității românilor nu se contestă.

Obiecția cea mai serioasă privește numele mutat. Pavel Kiseleff a condus Principatele între 1829 și 1834, sub ocupația și protectoratul Rusiei, iar sub președinția lui au fost elaborate Regulamentele Organice, cu separarea puterilor, carantine și drumuri. Istoricii discută și azi cât a fost modernizare și cât control al unei puteri protectoare, într-un sistem care păstra privilegiile boierești. Numele i-a fost dat șoselei la 14 august 1843, prin hotărârea domnitorului Gheorghe Bibescu, potrivit studiului Irinei Stănescu prima atribuire oficială onorifică a numelui unei persoane unei străzi bucureștene. Numele și locul au deci aproape două secole de istorie comună, iar mutarea păstrează memoria persoanei, nu și locul.

Răspunsul are trei părți. Unitatea șoselei a fost ruptă deja prin Hotărârea CGMB nr. 622 din 19 decembrie 2017, când tronsonul dinspre Piața Presei Libere a devenit Bulevardul Regele Mihai I al României, iar Arcul a rămas limita dintre două nume; e practică administrativă, nu precedent obligatoriu, dar arată că proiectul continuă o transformare începută. Numele Kiseleff nu dispare: Parcul Kiseleff rămâne, iar numele ar trece pe Bulevardul Expoziției, o arteră majoră a nordului. În fine, mecanismul e cunoscut: în septembrie 2023, CGMB a schimbat Piața Strasbourg în Piața Ronald Reagan și a dat în aceeași hotărâre numele „Piața Strasbourg” altui spațiu public, fără valoare de precedent obligatoriu.

Nici Expoziției nu e un nume fără istorie: dosarul inițiativei îl documentează cel puțin din 1972 și îl leagă de zona expozițională a nordului. Între Kiseleff și acest bulevard nu există o legătură istorică, iar rațiunea transferului e urbană și nomenclaturală: o arteră mare, care permite schimbarea simultană.

Rămâne o verificare tehnică. Există deja un Bulevard Regina Maria, în Sectorul 4, iar regula unicității denumirilor cere ca formula „Bulevardul Regina Maria a României” să fie validată de Primăria Capitalei și de Comisia de atribuire de denumiri. Decide Consiliul General, nu Sectorul 1; orice persoană poate propune, dar proiectul trebuie preluat de consilieri sau de primarul general; avizul Comisiei, potrivit OG nr. 63/2002, trebuie cerut, este consultativ și se emite în 60 de zile, iar hotărârea adoptată fără el este nulă. Semnăturile de pe By The Law sunt susținere publică, nu inițiativă cetățenească formală.

Costurile trebuie cunoscute înainte de vot: adrese, acte de identitate, sedii sociale, registre, cadastru, Registrul Comerțului, indicatoare, corespondență. Nu există încă o evaluare a persoanelor și firmelor afectate sau a cheltuielii, și nu o inventăm.

Un oraș își spune povestea și prin felul în care își numește străzile. O axă care ar citi rege, arc, regină, victorie ar fi o plimbare cu sens, iar Kiseleff ar rămâne pe hartă, pe un bulevard care îi poartă numele. Inițiativa merită susținută; tocmai pentru că numele sunt mari, merită și o dezbatere publică pe măsură.