Una dintre trăsăturile definitorii ale modului în care Nicușor Dan înțelege să administreze Bucureștiul este frauda la lege – o formă sofisticată de eludare a normelor legale prin utilizarea aparent legală a unor dispoziții juridice pentru a atinge un scop interzis de lege. În loc să respecte legea în spiritul și litera ei, primarul general preferă să se poziționeze „în afara sistemului” – o postură care i-a adus notorietate în activism, dar care în funcția publică a devenit instrumentul preferat pentru blocaj, inacțiune și abuzuri mascate.

Ce este frauda la lege?

Frauda la lege nu presupune încălcarea directă a unei legi, ci ocolirea ei printr-o conduită aparent legală, în scopul de a obține un efect pe care legea interzisese să-l producă în mod direct. Cu alte cuvinte, se folosesc artificii procedurale, lipsa de acțiune sau invocarea selectivă a normelor pentru a bloca aplicarea legii într-un mod care servește interesului personal sau de grup.

Această practică este interzisă de dreptul civil și administrativ și sancționată de instanțe, însă în administrație este adesea greu de demascat, pentru că presupune o aparentă respectare a normelor.

Exemple concrete ale practicii lui Nicușor Dan

1. Refuzul sistematic de a elibera autorizații de construire

Una dintre cele mai frecvente manifestări ale fraudei la lege în activitatea lui Nicușor Dan este refuzul de a emite autorizații de construire, în ciuda existenței tuturor avizelor și a îndeplinirii condițiilor legale de către solicitanți. În loc să emită un act administrativ – fie el pozitiv sau negativ, motivat – primarul general refuză să soluționeze cererea, ceea ce încalcă principiul legalității, al transparenței și al bunei-credințe în administrație.

Această tactică este un exemplu clasic de fraudă la lege: legea nu permite refuzul tacit în materia autorizațiilor, dar primarul „se eschivează” prin lipsa de răspuns, știind că solicitantul trebuie apoi să deschidă un proces lung și costisitor pentru a-și apăra drepturile.

2. Neemiterea Planurilor Urbanistice Zonale (PUZ)

Un alt exemplu este blocarea intenționată a emiterii PUZ-urilor pentru diverse zone din București, deși legea obligă administrația locală să reglementeze urbanistic teritoriul în mod unitar. În lipsa PUZ-urilor, terenurile rămân în regim nereglementat, blocând orice investiție, inclusiv în infrastructură publică sau locuințe sociale. Practic, refuzul de reglementare echivalează cu refuzul de a aplica legea – dar fără ca primarul să semneze un document care ar putea fi atacat.

Astfel, Nicușor Dan se folosește de o lacună procedurală pentru a bloca, de fapt, drepturi recunoscute de lege, invocând în mod ipocrit „legalitatea”.

3. Bugetul Capitalei: subfinanțarea voluntară a instituțiilor subordonate

An de an, Nicușor Dan propune un buget care refuză finanțarea adecvată a instituțiilor culturale, spitalelor sau RATB, știind că acestea vor funcționa în pierdere și vor acumula datorii. De ce? Pentru că își poate justifica astfel ulterior „imposibilitatea” de a sprijini aceste instituții, acuzând „lipsa resurselor”. În realitate, este o tactică de fraudare a legii finanțelor publice, care impune bugete fundamentate pe nevoi reale.

Din nou, primarul eludează obligațiile legale sub pretextul unei gestiuni „pragmatice”, dar în esență subminează funcționarea normală a instituțiilor publice.

Consecințele fraudei la lege în administrația locală

Frauda la lege ca practică administrativă are efecte toxice pentru viața publică:

• Distruge încrederea cetățeanului în instituții și în funcționarea statului de drept.
• Blochează dezvoltarea orașului, pentru că niciun investitor serios nu va risca bani în contextul impredictibilității administrative.
• Generază haos urbanistic, unde terenuri valoroase stau nefolosite, în timp ce cartiere întregi suferă de lipsa infrastructurii.
• Ascunde lipsa de competență managerială sub un discurs pseudo-moralizator despre „lupta cu mafia imobiliară”.

Concluzie: Administrația nu e activism

Nicolae Iorga spunea că „în politică trebuie să conduci, nu să demonstrezi”. La fel, în administrație nu e suficient să mimezi legalitatea sau să invoci principii abstracte – legea trebuie aplicată concret, echilibrat și eficient.

Frauda la lege, în forma sa administrativă, nu e o „inovație” sau o „strategie legalistă” – este un abuz de drept care trebuie sancționat, dezvăluit și eliminat din viața publică. Nicușor Dan a transformat această practică într-o metodă de guvernare. Iar bucureștenii îi plătesc zilnic factura.